Pe un afluent al văii Bistrița, străjuit de culmile munților Păru și Bisericani se află Biserica din Pângărăcior cu hramul ”Înălțarea Domnului”.
Ea a fost construită alături de temelia unei bisericuțe din lemn, datând din anul 1904, care a fost demontată și donată Parohiei Smîrdan-Dorohoi, iar catapeteasma celei din Săvinești. Anterior acestei a mai fost o bisericuță din stejar, a cărei existență se pierde în negura timpului.
Tradițiile și locurile cu nume de sfinți amintesc că aici a pustnicit Sf. Kiril de la Bisericani, fapt confirmat de Patericul Sfinților Moldoveni.
Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusă de Mitropolitul Irineu Mihălcescu la data de 6 august 1942, dar sfințirea acesteia s-a făcut după 20 de ani, la 2 decembrie 1962 de către Î.P.S. Iustin Moisescu.
La această nouă biserică din piatră cioplită în stil moldovenesc, ștefanian, în formă de cruce și cu o singură turlă, s-a lucrat efectiv 9 ani, în perioada 1953-1962, cheltuielile fiind suportate de către enoriași. Arhitecții acestui Sfânt locaș de închinăciune, Natalia Ionescu și Romeo Vlad, au conceput-o cu următoarele dimensiuni: 25 m lungime; 10 m lățime și 27 m înălțime, iar meșterii în piatră care au cioplit-o (gresie de Kliwa) au fost Nicolae Chertic din Gârcina și Ioan Barassy din Piatra Neamț. Arhitectonic, dar și prin poziția sa, fiind situată pe un promontoriu impunător, are un aspect măreț, de adevărată catedrală. Privită din frumoasele puncte de pe Valea Bistriței sau a Pângărăciorului, biserica se înalță semeață între munți, răsplătind eforturile ctitorilor adevărați, care nu sunt alții decât enoriașii parohiei din perioada anilor 1942-1962 în frunte cu preotul Mihai Galinescu.
Ctitorul bisericii în expresia curată și plină de adevăr, este întregul sat, însuflețit de cele mai sincere sentimente creștine, în frunte cu preotul lor, paroh, Mihai Galinescu (1942-1981) călăuză bună și vrednică. El trebuie să fie considerat ctitorul spiritual al acestui sfânt locaș, care, în vremuri de răstriște, și-a văzut visul și datoria împlinite. Împreună cu enoriașii săi au îndurat: un război, o secetă și un regim ateu, în vremea când religia era scoasă din școli, iar viața socială rămăsese pradă dictaturii comuniste.
Urmaș vrednic al acestui demn înaintaș i-a devenit preotul paroh Ioan Jitaru născut la 22 octombrie 1952 în satul Pângărați- Castel, din părinții Ioan și Ana Jitaru, fiind cel mai mare din cei nouă frați (șase băieți și trei fete). Dintre aceștia, doi au fost hărăziți să devină preoți, cel mai mare-Ioan și cel mai mic – Gheorghe.
